Versuri corectate și adnotate
Când merg pe câmpie,Când stau acolo-n iarbă,Sunt cel mai cuvios ce scrieDe fulger neatins, de-o vorbă.Îmi flutură în vânt mantaua,Fantoma veselă mă-ntreabă,Ce-i înăuntru, și licheaua-iCe prea-n grabă-mi termină ziua.O, imaginea asta blândă,Unde copacii mai sunt verziCa scutul cârciumii, la pândă,Abia pot trece așa cărunt cum sunt.Pentru că liniștea zileiÎmi pare atât de schimbătoareCă nu pot … Citește mai mult
De-acuma uită omul ce-ai fost și, pentru-o clipă,Fii numai așteptarea fiorului divin.Deodată ești beția ce n-o dă niciun vin,Și sufletu-ți pătrunde – ca-n ceruri o aripă –În stepa răscolită de vântul aprilin.Mirosul, pipăitul, auzul și privireaSe-aruncă deopotrivă pe cele patru zări.Ești ritmul ne-ngrăditei și singurei cântări,Talazul ce-nverzește urmându-și unduirea,Mireasma îmbibată de vis și avântări.Ești simțul … Citește mai mult
Pâlpâiri de magneziu luciră pe perețialtceva cred că înseamnă luminade-ar mai rămâne-n cramă chihlimbare!Proximă rană. Deasupra fântânii.Am cunoscut-o noapteaîntâmplări mărunte ca foșnetulstele mici ca niște mormolocipereți-templu șoareci sacrideasupra fântânilor magice – femeiPicură cântecul și câte-o luminăÎntunericul se revelă ca o arheologieE-n noi o poveste…Altceva cred că înseamnă întunericulSoldați ai apelor – picioare cuibărindu-se în floriBrutală … Citește mai mult
Arde macul, să se-nsoareMacul, roșcovanul.C-a pus ochii pe-o cicoare,Nu-i ca ea o altă floare,Mândră, în tot lanul. Însă floarea mult iubită,Floare mai aleasă,Nu-i cu macul potrivităCi-i cu flutur logodităȘi-i va fi mireasă. Crăiul flutur, domnul mare,Mânios pe dată,S-aruncă pe vânt călare,Și-ajungând la mac în zare,A-nceput a-l bate! Cu aripile-auriteStrașnic mi-l lovește,Jos cad foile izbite,Și din … Citește mai mult
În după-amiaza clară și amplă, cât plictisul,când lănciile verii toride-s sfărâmate,fantasmă-nchipuită de umbre-mi era visul,cu miile pe șesul întins aridicate.Amurgul plin de glorii, oglindă purpurieera, cristal de flăcări, aruncând visareagravă-n nemărginirea antică din câmpie.Iar eu, sonoră graba pasului ușuresimțeam, și mai departe simțeam, răsfrânt în zareaînsângerată, vesel cântecul zorilor pure.
Ca o câmpie, oglindind întinsul,Cu păsări care-i stau pe crengi cântând,Privindu-l lung, aduce-n el nestinsulDin depărtate vremuri luminând.Împestrițat cu crini și lămâiță,Cu albăstrele și cu maci duioși,Vii, flori de liliac sau romanițăTe fac să te apleci, să le miroși.Pus în perete, lângă pat, în casă,Te-ntinzi sub el ca-n margini de câmpie.Îi simți răcoarea dulce de … Citește mai mult
Ghiocei și lăcrămioareMii de flori strălucitoareBuburuze și albineHai și tu vino cu mine.Iar pe ia, chiar pe câmpieNeaua azi a dispărutUn miros îmbietorȘi un fluturaș în zbor.Câmpul verde luminatAstăzi pe el s-au aflatIepurași și căprioareGhiocei și lăcrămioare.Că azi nici o zi n-a fostSă fie atât de frumosDoar o zi de primăvarăCa odinioară.Cu copaci înflorițiCu ursuleți … Citește mai mult
Printre galbenele spice, albăstrele mândre crescȘi-n a dimineții farmec soarele cu drag privesc;Fermecați de-a lor privire și cuprinși de-un tainic dor,Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.Prin frunzișul des și verde se aud frumoase cânturiFluturașii stau și-ascultă legănați de blonde vânturi –Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătăriȘi-a … Citește mai mult
Cărare dreaptăTrasă prin iarbăDe pieptenul tălpilor goaleCa printr-un păr.Al țăranii,Creștet fierbinte de somnȘi gata să se prăvaleDe bună voie din toamnăPrecum din viață, bătrânii.
O primăvară nouă ni s-a ivit în țară,Cu raze mângâioase, cu blânde adieri,Sub care Neamul, harnic, cu plugurile-i ară,Cu noi nădejdi în suflet, ca florile de meri.O primăvară nouă, – începere de Veac, –Întregul Neam să-și afle durerilor lui leac. Au îmbrăcat caisii odăjdii de luminăȘi liturghii înalță mireasma lor spre cer.Adânc plecați pe brazde, … Citește mai mult