Olgăi M. Soloviova.
Noaptea, -n bezna-nfricoșată –
Al genunii fiu bizar –
Palid un strigoi se-arată
Pe-al câmpiilor hotar
Și câmpiile deodată
Reci, străine, negre par.
Numai rar când domnul spune,
Fiica sfântului tărâm
Din castel în văgăune
Scoate visele de fum
Și-ale primăverii zâne
Pe câmpie ies, duium.
23 aprilie 1901
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Poezia descrie o noapte înfricoșătoare, populată de strigoi și întuneric, dar întreruptă de apariția efemeră a viselor și a zânelor primăverii. Există un contrast puternic între elementele sumbre și cele luminoase, sugerând o luptă între întuneric și speranță.