Noi doi atlanți, noi doi amanți
Ne-mbrățișăm și apa vine peste noi,
Iubirea mea, iubirea mea
Nu-i nici un drum nici înainte nici ‘napoi.
Refren: Un continent, scufundându-se lent
Dar ei și-n somn își spun trufaș că nu,
Tu porți un prunc, în ocean te arunc
Salvează Atlantida măcar tu.
Iubirea mea, te rog ceva
Ca pe o pradă să mă dai acestor pești,
Pe-al meu schelet să urci încet
Și către alte continente să plutești.
Refren: Un continent, scufundându-se lent
Dar ei și-n somn își spun trufaș că nu,
Tu porți un prunc, în ocean te arunc
Salvează Atlantida măcar tu.
Eu nu mai plâng, căci în adânc
Aceste lacrimi valul cinic l-au sporit,
Și prin prăpăd abia te văd
Dar tu să știi că pan’ la moarte te-am iubit.
Refren: Un continent, scufundându-se lent
Dar ei și-n somn își spun trufaș că nu,
Tu porți un prunc, în ocean te arunc
Salvează Atlantida măcar tu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste tragică, pe fundalul scufundării Atlantidei. Un bărbat se sacrifică pentru a-și salva iubita și copilul nenăscut, cerându-i să folosească trupul său ca pe o platformă pentru a supraviețui.