Nici bine, nici rău,
Numai alge și pești,
Numai scoici fericite
Ferecate în sine,
Și ca o dovadă
Că nimic nu se pierde,
Triumfale nisipuri
Curgând din ruine.
Și bine și rău,
Și mare și timp,
Și versuri înscrise
Pe plaje aride,
Când tot universul
E-o clepsidră întoarsă
Prin care se scurg
Înspre cer Atlantide.
Ascundă
În giulgiurile albăstrii
Corăbiile moarte
Și sepiile vii.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a inevitabilității schimbării, folosind metafora ceasului de nisip și a Atlantidei scufundate. Sugerează că totul este efemer și se transformă, chiar și ceea ce pare etern sau triumfal.