Dragi stimați iubitori autori,
Anonimii faptelor.
Sunt eu, muzica.
De remarcat: să nu spuneți că nu v-am avertizat!!
Că prin mine, voi,
vreți să-i schimbați pe locuitori.
Și totuși nu vi se pare
că până și sistemul nervos central dă semne de EROARE?
Iar voi îl reparați cu-n ciocan mai mare.
Și vă văd concentrați, urmărindu-vă rostul.
Bănuiesc că intenționat o faceți pe prostul.
Nu pot pricepe de ce vreți
permanent să dați cu mine de pereți!?
Iar pe la festivale și-n discotecă, la unii
le dați curaj și le pregătiți pumnii!
Însă uitați că vine
și ziua de mâine.
Și mulți, drept rezultat,
se vor trezi în ce au vomitat!
Încercarea-i drăguță, textele-s critice!
De parcă-ar fi perle politice
culese de pe la toți frustrații
din anturaje, baruri și tot soiul de aberații.
Și-o țineți tot așa, cu încăpățânare,
că vreți neapărat să produceți schimbare.
Cu piesele voastre scrise…
Vise, băieți, vise, numai vise!
Și-n fața omeniei: Ba! Încă n-am terminat!
În fața omeniei las-o baltă, de-ajuns ai arătat!
Cu ochii închiși, cu inima-n dinți,
muncește, doar vocea poporului o reprezinți.
Profesezi ca protestatar, e mai sigur,
în vreme de criză, măcar nu ești singur!
Ia bate pasul pe loc și-ai să vezi
câtă vreme și pt. cine contezi.
Așa că nu te lăsa, numai înainte!
Să te știe toți, să te țină minte!
Hai ridică-te și arată-le câte faci pt ei,
că tot n-au să rămână cu nimic de la degetul de pe MP3.
Da oricum tu le știi mai bine pe toate,
ești de neatins în egalitate.
Însă, te implor, înțelege că n-are rost,
omul din fire nu-i rău, e doar prost!
Maria Ciumau
Sensul versurilor
Piesa critică modul în care artiștii încearcă să schimbe societatea prin muzică, considerând că eforturile lor sunt adesea ineficiente și bazate pe iluzii. Versurile sugerează că oamenii sunt mai degrabă proști decât răi, iar schimbarea reală este dificil de realizat prin artă.