Johann Wolfgang Von Goethe – Liniștea Mării
Grea tăcere peste ape,Marea-și doarme somnul pur,Plin de griji pescarul vedeLargul neted dimprejur.Nici un vânt din nici o parte!Calm de criptă, colosal!Peste tot până departeNu se mișcă nici un val.
Versuri corectate și adnotate
Grea tăcere peste ape,Marea-și doarme somnul pur,Plin de griji pescarul vedeLargul neted dimprejur.Nici un vânt din nici o parte!Calm de criptă, colosal!Peste tot până departeNu se mișcă nici un val.
Sete nu-i, nici buză-atrasăDe această prospețime,Și nici gând care se lasăVrăjit de a formei vechimeÎn acest crin vertical:Volum lichid, dar cristalÎntrecându-se cu aster.Văzul și credința, toateTe contemplă, simplitateUltimă a lumii noastre.
Cotmeană, apa din tineNu mai curge, nu mai vine,Spune-mi ce ți s-a-ntâmplatDe ți-e vadul tot secat. Nimic nu mi s-a-ntâmplat,Dar știu că m-a blestematO bătrână dintr-un satCând feciorul s-a-necat.Dar și eu l-oi blestema:Cum nu curge apa meaSă-i ardă și lui casaSă n-aibă cu ce-o stingea,Să-i rămână patul gol,Să n-aibă milă de om.
Pârâiaș, apa din tineDe-ar seca în două zileMi-ar plăcea să văd și euCum cresc flori pe malul tău.Să privesc cu-al meu bădițăCum cresc flori ca-n grădiniță,Dar tu curgi frumos la valeȘi n-ai nicio supărare.
Trec uneori prin timp, plutind pe apeCe văluresc, ducându-și greul lorDeparte, în tărâm de visătorCe nu-l mai vrea în tresăriri de pleoape. Eram, pe-atunci, în ani când o luminăCălătorea în gândul tău și-al meuȘi căuta doritul apogeuAl vieții, pe a timpului colină. Din depărtări, știam că-mi simți privireaȘi mă privești, la rândul tău, zâmbind,Știam că … Citește mai mult
Iazul străvechiO broască se-aruncăClipocitul apei.
Ți-s ochii osteniți, iubită!Închide-i, și pe-adâncul patRămâi culcată, toropită,Cum desfătarea te-a lăsat.Havuzul murmură afarăZi, noapte, și-mprumută glasIubirii care-n astă searăM-a prins în dulcele-i extaz.Clarul snop defoaieMii de flori,Phoebe le înmoaieÎn culori,Lacrimi ca o ploaie –Stropi sonori.Asa și duhul tău, văpaieDe pătimașe fulgerări,Cutezător o cale-și taieSpre vaste și vrăjite zări.Apoi, astâmpărată undă,Ca un izvor care-a scăzutÎn … Citește mai mult
Ea vine în zilele-n careCascada își varsă-n tumultNoianul de ape-n vâltoare.Ea vine și vine demult.De unde? – pădurea nu știe,Nici stâncile vechi ce păzescO salcie verde, mlădie,Sub care se-așază, firesc.Privesc silueta-i divinăȘi-aș vrea … o, ce mult mi-aș doriCa brațele mele s-o ținăAproape, de zbor a-i servi,.S-o poarte în lumi de luminăPe căi ce-i vor … Citește mai mult
Balta cea veche —sunetul unei broaștesărind în apă
– Strofa 1Da, cu trenu’ cu nevastă-meaBanii la poșetă, cine-i la gușetăBanii la șosetă, la copertăBanii la mochetă, bani în baie la toaletăMiroase a battle, eu..Nu-mi pune mie etichetăIubita mea nu vrea să facă poze, e reticentăOk.. fac o ofertăMâna pe funduleț și fac o fentă lentăFrați în Italia, mâna pe talia neveste-miAm fani în … Citește mai mult