Pe Iza pe lângă apă
Toate crengile se-apleacă
Nu s-apleacă de vremi grele
S-apleacă de dor și jele
Nu s-apleacă de vânt greu
S-apleacă de dorul meu
Lasă, mandră, că ți-oi spune
Cu cine am plecat în lume
Lasă, mandră, ca-i vedea
Ce-o plătit dragostea me’
Și cea bună și cea rea
Și multă și puține
Pe Iza pe lângă apă
Toate crengile se-apleacă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de dor și tristețe, personificat prin imaginea crengilor care se apleacă pe lângă apă. Vorbește despre sacrificiile și suferința îndurate din dragoste.