Versuri corectate și adnotate
În poiana verde am găsit un fluierȘi i-am zis în treacăt: „O! Fluier pierdut,Ai avut odată mult maestru șuierCare uimea lumea, și-acuma ești tăcut.Astfel și poetul viu în tinerețaGingaș, cu iubire, dulce a cântat,Dar i-a plecat fruntea tristă bătrânețaȘi i s-a stins glasul și-a rămas uitat.”Fluierul răspunde: „Frate, frățioare,A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins,Dar a … Citește mai mult
Iese amurg dintr-o bătaie de clopot,caii culeg iarba din ultimul tropot,păsări adorm dacă amurgul le-atinge,sus la izvor, sus la obârșie, ninge.Case cuprind sufletul zilnicei frângeri,oamenii sunt umbre tăcute de îngeri,nimeni aici legea cerească n-o calcă,sufletu-n plop, trupul se-apleacă în salcă.S-a auzit de peste uliți o veste,un nou născut viu într-o iesle mai este,lemne de foc, … Citește mai mult
Amurgurile mă-ngrozescCând vântul rece-ntruna bate,Când pași inexistenți trezescPe drum ecouri disperate.Precum un râu abia trecutE-al zăriștei hotar de gheață,Semn sigur că ne-a încăputUn cerc închis pentru o viață.iulie 1902Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Lui Lucian Blaga.L-am întâlnit într-un amurg,Tăcut și oglindit în lacul din pădure,Nu știu de număra imaginile stropilor de ploaieCe au căzut în lac,Gândurile ce se răsuceau în el,Sau razele ce picurauPrintre degetele crengilor de fag.L-am întâlnit și i-am dat binețeTăcând.Era singurătatea lui prea bogatăÎn întrebări și răspunsuriȘi ochii prea întorși spre asfințitulDin lăuntrul său.L-am întâlnit … Citește mai mult
E amurg și mai rămânLângă foc și amintire,Mă adun din risipire,Și încep să cânt păgân.A fi fire și nefire,Nu mai știu ce mai îngân,Umblă cineva la fân,Simt venind miros subțire.Taie cineva lucernaCu o coasă veche, grea,Ca și când și-ar repetaCă doar moartea e eternă.Parcă-aș sta, parcă-aș pleca,Parcă sunt altcineva.
Amurgul acolo freamătă-n neștire,Pustia zi stingând-o-n zare lent.Cine-a trecut și-a sufletului fileMi le-a-nsemnat c-un gând perseverent?Cine-a trecut privind cu-ngrijorareLa ziua ce se stinge-n zare greu?Acolo-s gânduri și visări sprințare –Aici lumini și umbre dorm mereu.Dar toate-n urmă le-o pricepe gândul,Trezit din vis, aievea voi vedeaFiința ce-a atins aici pământulȘi în amurg cu ea m-oi avânta.
E un amurg roz-albastru,de parcă obosițichirurgii ar numărabancnote-nsângerate.Goliciunea bălțiise ascunde în stuf,dealul își umflă pieptulplin de turme.Din pădurițiganii cară muzicaîn negre cimpoaie.
lui Benjamin Péret.Al vazei din cristal de BoemiaAl vazei din cris*Al vazei din crisAl vazei dinDin cristalAl vazei din cristal de BoemiaBoemiaBoemiaBoemiaMia mia da BoemiaAl vazei din cristal de Bo BoAl vazei din cristal de BoemiaCu bule ce precum un copil le sufliLe sufliLe sufliFliFliLe sufliPrecum un copil le sufliAl vazei din cristal de BoemiaCu … Citește mai mult
Mă-ndrept cu tot amurgul meu către amurg,Contururile lucrurilor se desfac și curg.Aud un ornic și, fricos, tresar,Port file vechi de calendar în buzunar.Cu grijă mă retrag la mine-n adăpost,Reîntâlnind lumina copilului care am fost.Va trebui să recunosc, onest, că sunt bătrânȘi că puține de făcut îmi mai rămân.La subterfugii de doi bani dacă recurg,E doar … Citește mai mult
Departe de oraș se simte primăvara.Văpaia o presimt din mers și-aștept mereu.Acolo suflă-amurgul și încrețește mareaȘi-această răsuflare mi-e chinul cel mai greu.Știu: capitala-i plină de vuiet și-i departe,Dogoritor, amurgul o asuprește iar.O, inimi sărăcite! O, chipuri disperate!Nu știți că-i primăvară, vi-i sufletul amar.Și-aici, ca amintirea de caste vremi trecuteDin zariște se-arată figuri necunoscute,Văpaia veșniciei și … Citește mai mult