Versuri: Daniela Crăsnaru, muzica Ion Cristinoiu.
I. Aceleași străzi pe care am trecut,
Orașul stins într-un amurg tăcut,
Imagini care-mi umplu mintea ne-ncetat
De-atâta timp..
Pe caldarâm sunt pașii mei de ieri,
În aer seva altei primăveri,
Un abur șters îmbracă lumea în argint curat
Și sufletul palpită iar,
Ca raza unui tainic far stelar.
Refren: Ai venit precum valul cald,
Melancolie de amurg
Și străzile acestui burg
Sub ploaia florii ard..
Ai venit ca un val singur,
Melancolie fără leac,
Pe străzi înguste care tac
Și care duc spre nicăieri..
II. Să mă întorc, dar unde și de ce?!
Mă mai aștepți, mai ești sau nici n-ai fost?!
Poate chiar strada unde-ai stat
S-a spulberat încet
Și n-o mai pot găsi nicicum
Azi către tine nu-i nici un drum..
Refren.
Și nu duc nicăieri..
Nicăieri
Melancolie de amurg..
De amurg..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și nostalgie față de trecut și o iubire pierdută. Naratorul se confruntă cu amintiri și regret, întrebându-se dacă persoana iubită mai există sau dacă a fost doar o iluzie.