Attila Jozsef – Mama
De o săptămână la mamamă gândesc veșnic, degeaba.Cu coș scârțâind în poală,urcând în pod, urcând în grabă.Eu încă-am fost om nestricat,am urlat și m-am înfuriat.Să lase rufele în alt loc.Pe mine să mă ducă la pod.Urca și le-ntindea calmă,Nemustrând, nici să mă vadăși rufele curate, foșnind,fluturau în sus, învârtind.Nu m-aș sclifosi, e tardivă,acum o văd, … Citește mai mult