Dan Deşliu – De-a Moș Crăciun

Umbla un fel de molimă, pesemne,
în pragul sărbătorilor de iarnă…
Părinții, bunicii, mătușile,
cu chipuri solemne,
discutau în surdină
chestiuni arzătoare:
va intra prin lucarnă,
de-a bușile,
sau prin horn o să vină,
într-un iureș nebun,
pe-o sănioară scânteietoare,
spulberând sub tălpice stihiile,
darnicul Moș Crăciun?
(Așa-i zicea lui Gerilă-nainte
să fie numit președinte
la Comitetul cu jucăriile…).
Cam astfel tăinuiau
și, firește,
habar n-aveau
de urechile noastre ciulite,
de ochii boldiți tâlhărește…
Ticluiau mai apoi un răvaș
către vămile cerului, pasămite,
și-n urmă se duceau
iavas-iavas,
la rosturile lor obișnuite.
Mă gândeam,
petrecându-i la vale
c-un zâmbet coțcar:
trebuie să fim îngăduitori
cu cei mari!.
De-atâtea treburi și angarale
n-or fi avut
când să bage de seamă
că nu numai ei au crescut
într-un an, sau în doi, sau în trei…
Ei ne văd pururi neștiutori,
ca-n pruncie,
când credeam că ghetuțele pică
din nori
în bradul din colțul pridvorului,
că Moș Jucărie
vine pe borta cuptorului,
cu plăcintele și scoverzele,
că pe sor’ mea a mică
o aduseseră berzele…
Nu-i nimic, îmi ziceam,
las’ să fie așa!
O să ne adunăm împreună
și de-astă dată;
noi, la fel, vom cânta,
vom ura,
și-or să ne asculte
cu inima bună,
mătuși și bunici și părinți,
și-or să spună
ca-n toți anii, la fel,
același cuvinte – model,
de turtă dulce și ciocolată:.
« Dragii noștri,
să fiți
silitori
și cuminți!
Conduita frumoasă
este apreciată
cu osebire – de sărbători!
Iată,
s-ar putea să apară îndată
moșul cu daruri
pentru bunii școlari:
parcă tropăie pe acoperiș! ».
– Ce copii! murmuram,
privind cam pieziș,
cu ochii foarte atenți,
spre bătrânii ștrengari…
Dar, ce mai încolo-încoace,
trebuie să fim indulgenți
cu cei mari:
lasă-i și pe ei să se joace!