Ce mai faci, iubire, iar ai coborât?
Trenul tău, din gară, a plecat demult
Şi e prea departe. Vrei să te consult?
Nu, nu vrei? Ei bine, Timpul te-a pârât.
Şi mi-a spus: „E caldă, suferă în mai
De-amintiri pe care le-a resuscitat
Şi o-ntorc pe drumuri unde-a mai umblat
Şi-a umblat degeaba. Arde. Are-un bai”.
– Ai să-ţi numeri paşii-n vechile alei
Până se-nserează? Mergi la un hotel
Să-l aştepţi acolo? Ce faci dacă el
A uitat de anul florilor de tei?.
Ce faci dacă, totuşi, vine? I te dai?
Domoleşti arsura c-un cadavru viu?
Hai să-ţi dau reţetă, uite, ţi-o prescriu
Şi-ţi va trece febra. Bani la tine, ai?.
Cu pastile-ţi trece febra de doi lei
Care afectează câte-un specimen
Cât să îl coboare-n gară dintr-un tren
Ce-l ducea în raiul altor flori de tei.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința unei persoane care se agață de amintirile unei iubiri trecute. Ea este sfătuită să renunțe la această obsesie, deoarece o împiedică să meargă mai departe și să găsească fericirea în altă parte.