Versuri corectate și adnotate
Tu, tu, tu, necurmataMea primăvară, pură!Tu, râul meu verdeIntens și aventură!Tu, prag de străvezime:Deznodământ de zori,Tu – modelare-a zilei:Amiază orbit de flori!Tu, liniște lumină:Zenit care se-nfruptă,Lumini adverse, coruri;Amurg cu noaptea-n luptă!Precisă, fabuloasă,Mereu sătească stea,Atât de mândră-n tremur,A tuturor și-a mea!Tu și mai mult: ca tine,Și, negrăind nimic,Aparte goliciune,Tu, numai tu, unica!
Pe plajă refugiindu-se Odiseu,Naufragiat şi gol,Zări câteva fete.Ele-au fugit. Rămas-a nemişcatăDoar una. Talia-şi înalţă mândru.Încremenire! Acoperit cu frunzeNaufragiatul prins-a să vorbească.Cu glas înflăcărat, privirea fermecată.„Cine eşti tu, o, prea frumoasă fatăCu braţe-atât de albe? Eşti zeiţăDin ceruri coborâtă pe pământ?Ori doar femeieAsemenea cu zeii?Ferice de părinţii ce te-au adus pe lume.Nicicând zărit-au ochii mei aşa … Citește mai mult
Tuîn rochia taroșiecu brățarade lapis lazuli.cu aparatul fotomare și greuatârnat de umăr.pe aleebutonând ceva la mobilsub cerul atât de marecă-ți taie răsuflarea.Tucu părul blond în șuvițepe aleeprintre copiii cu trotinete.Euun alt accesoriual frumuseții tale.bucuroscă mă porți descă nu te-ai plictisitîncă
I [Gani].Mulți o vor, ea are ochi doar pentru el șiSe poate mândri cu-ambiție de oțel, deșiSeamănă cu Angelina – ar putea avea totCând își apără convingerile-i ca Ecaterina-n front;Dar când greșește, recunoaște; în fondContinuă să țină contDe cei din jur și să nu ia ca un afrontOrice sfat bun dat pe un ton mai … Citește mai mult
În floare încă, timpul cu folosȘi-l petrecuse Laura, iar el,La rândul lui fusese generos,Încât părea – mbrăcată, un model;Primită pretutindeni, bucuros,Nu-și adumbrise fruntea ei de fel,Ci numai zâmbet, ochii-i încercănațiPăreau să cheme-n juru-i pe bărbați.
Mă duc la baluri nu de azi, de ieri.Prostește-am stat mereu pân’ la sfârșitȘi m-am uitat (nu-i nicio crimă, sper)Să văd femeia care-a biruit.Frumoase și-n deplinele puteriÎncă și astăzi, multe am zărit –Dar am văzut doar una din femeiSă-ntreacă zorile cu chipul ei.
Aveți ochi negri, sunteți frumoasă ca femeie,Încât poetul vede sclipind acea scânteieCă vă însuflețește, fiindu-ne prinos:La rându-i geniul totu-n lumina lui cuprindeȘi sunteți trandafiriul ce-n razele-i se-aprinde,Făcându-se tot mai frumos.
Iubire, care-mpărățești în lumea-aceasta atât de mare,Vezi frumusețea mea, în grădina apropiată, rătăcind?Vezi ochii ei fermecători, ca stelele în cer lucind,Ca lămpi ce luminează-n Templu, cu aura strălucitoare?Vezi trupu-i minunat și chipul, întruna-n stare să cuprindăȘi să răsfrângă-n el splendori din răsărituri vii de soare?Și cugetu-i, un Domn, stăpân peste destine trecătoare,În care Dumnezeu se … Citește mai mult
Cu-nuri „să vâre sfinţii-n iad”, să-nfioareSub mantie-un jude! I-s paşii altieri,Vorbeşte-n italiană – cu dinţii-n scânteieri –Şi-n leneşe accente ruseşti legănătoare.Ochi reci, în smalţ cu-albastrul de Prusia-n chemareAprind trufaşa pară-a diamantelor de ger.În luciul pielii, -n sânul hieratic giuvaer,Regină-ori curtezană, de-ar fi să se măsoare, -.Nici Cleopatra-linx, Ninon motana chiar,Nu suie, nu! pe treapta velitului … Citește mai mult
Smaraldul din pădure, cu-a lui răbdare toată,Rivera în pictură l-a căutat, se știe,ca și vermilionul, cea floare sângerie,și-a pus lumina lumii pe fața ta pictată.Ți-a conturat și nasul c-o tușă pe măsură,scânteia din pupile ce arde ca nebunași unghii pentru care te-a pizmuit și luna,și-o piele estivală, și-un pepene de gură.Și capete el două ți-a … Citește mai mult