George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XXIII

În floare încă, timpul cu folos
Și-l petrecuse Laura, iar el,
La rândul lui fusese generos,
Încât părea – mbrăcată, un model;
Primită pretutindeni, bucuros,
Nu-și adumbrise fruntea ei de fel,
Ci numai zâmbet, ochii-i încercănați
Păreau să cheme-n juru-i pe bărbați.

Sensul versurilor

Descrierea Laurei, o femeie frumoasă și admirată, care își trăiește viața cu generozitate și atrage atenția bărbaților. Strofa surprinde farmecul și impactul ei asupra celor din jur.

Lasă un comentariu