Cu-nuri „să vâre sfinţii-n iad”, să-nfioare
Sub mantie-un jude! I-s paşii altieri,
Vorbeşte-n italiană – cu dinţii-n scânteieri –
Şi-n leneşe accente ruseşti legănătoare.
Ochi reci, în smalţ cu-albastrul de Prusia-n chemare
Aprind trufaşa pară-a diamantelor de ger.
În luciul pielii, -n sânul hieratic giuvaer,
Regină-ori curtezană, de-ar fi să se măsoare, -.
Nici Cleopatra-linx, Ninon motana chiar,
Nu suie, nu! pe treapta velitului ei har!
Vezi, Buridan, o, blânde: „E o cucoană mare!”.
Să o adori – alt chip nu-i decât îngenuncheat,
Având drept astru-n ceruri doar greu-i păr roşcat, –
Sau să-i plezneşti obrajii cu o cravaşe tare!
Sensul versurilor
Poezia descrie o femeie de o frumusețe și putere copleșitoare, demnă de adorație. Imaginea ei este construită prin comparații cu figuri istorice și prin detalii care sugerează lux și autoritate.