Versuri corectate și adnotate
Tuîn rochia taroșiecu brățarade lapis lazuli.cu aparatul fotomare și greuatârnat de umăr.pe aleebutonând ceva la mobilsub cerul atât de marecă-ți taie răsuflarea.Tucu părul blond în șuvițepe aleeprintre copiii cu trotinete.Euun alt accesoriual frumuseții tale.bucuroscă mă porți descă nu te-ai plictisitîncă
Când vreau să prind în fiecare cuvântTot ce-i frumos și spornic pe pământ,Cum aș putea să uit vreodată,De lirica și rumena tomată? Mai mândră ca aceste pătlăgeleN-au nici oamenii-n salba lor mărgeleCireașa doar, sau strugurii, sub soarePot cuteza cu ea să se măsoare. Frumosul fruct, crescut pentru săraci,Ea nu și-l suie-n vrejuri pe araci,Noblețea toată-n … Citește mai mult
Trandafir cu floare albă, tu-mi ești floarea cea mai dragăȘi te-am căutat atât de multAm avut în grădiniță și bujori și garofițăDar floare ca tine n-am avut. Fir de trandafir, dulce elixirParfumu-ți respir,Ore în șir te admir.Fir de trandafir, dulce elixirParfumu-ți respir,Ore în șir te admir. Spune-mi tu, mândrule soare, dacă ai mai văzut vreo … Citește mai mult
Bună, stea frumoasăEști atât de drăgăstoasăCum e acolo sus pe cerul albastruCum e să fii un astru?Tu luminezi nopți întregiÎmpreună cu alte zeciToți se uită cum lucițiȘi vă admiră, să știi!Frumoaso de pe bolta înstelatăEști foarte înțeleaptăDe ne luminezi mereuCalea către Dumnezeu
Tu n-ai parfume-mbătătoareSă lase dire-n urma ta,Ci răspândești suava boareA omeniei, – ca o za.Abia simțit, te împresoară.Ochii șăgalnici și serioși,Au strălucire și ardoare,Sunt și senini, sunt și umbroși.Cum te încrezi deplin în oameni,Arzând în freamătul simțirii,Ești, mladă albă între semeni,O-ntruchipare a iubirii.Dă-mi ochii tăi, mușcatei gemeni,Icoană vie-a dăruirii
Recunoscută ești drept cea mai finăA-mpărăției florilor regină;Grea mărturie, de necontrazis,Ce-alungă orice harță, splendid vis!Așa ești tu, nu doar o apariță,Se-mbină-n tine zâmbet și credință;Însă știința ne-ncetat se zbate-oricumSă afle legea lui De ce și Cum.
Când Minerva ca s-aratePrețuirea pentru-alesu-iPrometeu, din cer i-aduseDe nectar o cupă plină,Spre a-i ferici pe oameniȘi spre-a le sădi în sufletSimțul artelor frumoase,Sprintenă-și zori ea pasul,Nu cumva să prindă vesteJupiter; și cupa de-aurȘovăi, și pe pământulVerde câțiva stropi picară.Iute-albinele-i luarăUrma, și sorbiră harnic;Fluturul s-află în treabăCa și el un strop să fure;Chiar năsâlnicul păianjenLunecă și … Citește mai mult
Se știe că tu ești cea mai frumoasă,Că ești a florilor împărăteasăȘi martoră nedezmințită, careOprește orice fel de turburare;Deci nu ești umbră. Te-a făcut NaturaUnind credința însăși cu făptura.Dar curiozitatea și acumTot caută legea lui de ce și cum.
Dulce e privirea fetei ce te vrea,Ochii-s dulci acelui ce râvnește-a bea!Dulce-i a stăpânului salut ușor,Stinsa rază-a toamnei, soare prins în zbor!Dar decât acestea mai dulci încă suntMâinile ce prind cu sete-un dar mărunt:Nu uita! Tânjind spre ce-ai adus,Gingaș de frumoase sunt nespus!Ce priviri aștern! Par a grăi!Cată bine, și mereu vei dărui!
Bogat tărâm! Lucan își cizeleazăvers prețios, iar celălalt – sentința.Moscheea, arcurile, iscusințagrădinilor cu șipote-n amiază.Și taurii. Și-al tobei răpăit.Și melodia dulce, orientală.Cartierul evreiesc cu-a lui cabală.Și bunul obicei de trai tihnit.Și Rafael reînviind trecutulpetrecerilor. Gongora de aur.Sosit din Indii, fabulos tezaur.Corăbiile, spadele și scutul.Le-a izvodit pe toate vitejia,și-un singur nume poartă Andaluzia.