Oceanul mi-a spus odată,
‘Uite!
Sunt pe țărm
Este o femeie care plânge.
Am urmărit-o.
Du-te și spune-i asta –
Am iubit pe iubitul ei
În holul verde răcoros.
Există bogăție de nisip auriu
Stâlpi, coral-roșu;
Doi pești albi stau în garda lui.
Spune-i asta
Și altele-
Că regele mărilor
Și omul vechi, neajutorat plânge.
Fațetele pline de viață
Mână mâinile cu cadavre
Până când se va simți ca un copil
Cu surplus de jucării.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pierdere și durere, folosind oceanul ca mesager. Regele marilor, simbol al puterii, plânge, reflectând suferința umană și efemeritatea vieții.