Am auzit apusul de soare în cântecul mestecenilor,
O melodie albă în tăcere,
Am văzut o ceartă a pinilor.
La căderea nopții
Micile ierburi s-au grăbit în mine
Cu oamenii de vânt.
„Aceste lucruri am trăit”, spuse maniacul,
„Având doar ochi și urechi.
Dar tu –
Tu faci ochelarii verzi înainte să te uiți la trandafiri.”
Sensul versurilor
Piesa explorează modul în care percepem lumea din jurul nostru, contrastând o viziune directă, nealterată, cu una filtrată prin prejudecăți. Vorbitorul, considerat 'maniac', sugerează că experiența autentică necesită o deschidere senzorială, în timp ce alții își colorează realitatea înainte de a o experimenta.