Unde sunt florile panicii?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
și în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor și câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?.
Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de pluș
cu trifoiul umed al pașilor
cu apele îmbrățișându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopții.
Pe acoperișele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrișul clipelor.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere și nostalgie, folosind imagini poetice puternice legate de natură și trecerea timpului. Versurile evocă o atmosferă melancolică, reflectând asupra efemerității frumuseții și a amintirilor.