Ștefan Octavian Iosif – Pribeagul
E noapte; la micuța casă,Fereastra licăre-n lumină.Vezi fețe vesele la masă:Ei povestesc glumind și-nchină.Tu, singur, te strecori prin ceațăȘi-arunci privirea cu sfială:Te-apucă dor de-o altă viață,De liniște patriarhală.În vis, te-apropii de fereastră,Și numa-n vis le tulburi pragul:„Primiți, primiți la vatra voastrăSă hodinească și pribeagul…”