Ștefan Octavian Iosif

Pribeagul

E noapte; la micuța casă, / Fereastra licăre-n lumină. / Vezi fețe vesele la masă: … →

Te uită, frunza pică irosită / Și vântul geme prohodind departe! / Puțină vreme încă … →

Cântecul ce-ades ți-l cânt / Când te-adorm în fapt de seară, / Puiule, e-un cântec … →

Acolo, noaptea, se zărește / Lumină până dinspre zori, / Și toată casa auiește, / … →

Înfloresc grădinile / Ceru-i ca oglinda; / Prin livezi albinele / Și-au pornit colinda. / … →

Te duci și, cum zâmbești nepăsătoare, / M-abat din cale și mă simt murind… / … →

De ce aşa de trist rămâi / Şi trist înăbuşi un suspin, / Când rândunici … →

Un zvon din sat în sat străbate / Și dă poporului curaj, / El pleacă-n … →

Mă-apropiu din nou de dumbrava cea sfântă, / Să cad în genunchi la străvechiul altar. … →

El n-ar dori să-l recunoască / Pe lume nimeni, niciodată, / Să poarte pururea o … →