Eu, cel mai tânăr dintre ucenicii
Triunghiului, mi-am răsucit încet
privirea înăuntru. Ochi al fricii,
îl vezi și astăzi?.. Marele profet,
ucis de noi, aseară, cu tăișul,
stă încă între noi, intact, ascuns
ca iepurele în mărăcinișul
în care botul vulpii n-a pătruns.
El umblă încă-n noi: pe fiecare
ne sfâșie cu dinții, proferând
un cântec ce-ar părea a răzbunare,
dacă n-ar fi neomenesc de blând.
Acuma înțeleg de ce prin trupuri
ni s-a lăsat treptat un fel de ger
și, devenind tot mai ușori, în grupuri,
ca îngerii, suntem răpiți la cer.
Sensul versurilor
The poem explores themes of guilt and redemption following the killing of a prophet. The speaker, one of the apprentices, reflects on the consequences of their actions and the lingering presence of the prophet within them. Ultimately, they find a strange form of absolution as they are lifted to the heavens.