M-ai sluțit, Poezie,
Mi-ai ascuțit fălcile ca lui Bacovia,
Și-asemeni lui
Nu mi-ai adus nicio satisfacție în timpul vieții.
Îmi spui mereu
Să mai am puțințică răbdare
Că moartea mea o să fie declarată Doliu național
Și însuși Președintele țării
O să-mi depună la mormânt o coroană de flori.
Află, toanto,
Că nu mă încălzesc cu nimic toate acestea..
Dacă azi, cât trăiesc, sunt considerat un gunoi,
Ce-mi pasă mie că după moarte-o să intru în manuale,
O să devin subiect obligatoriu la admiterea-n facultate
Și toate editurile mă vor tipări în ediții de lux?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a unui poet față de lipsa de recunoaștere în timpul vieții. El critică ideea că faima postumă ar putea compensa suferința prezentă, considerând-o lipsită de valoare.