Spiridon Popescu – Arta Poetică
Nu sunt normal, iubito:Deși cunosc prea bineCe riscuri presupuneSportul acesta dur,Tot nu mă pot abțineȘi, uimind pe cei din jur,Mă urc în DumnezeuȘi sar în mine.
Spiridon Popescu
Spiridon Popescu – Definiție
Sufletul meu? –O modestă cameră de hotelÎn care e cazat DumnezeuCând nu mai sunt locuri în cer.
Spiridon Popescu – Discursul Îngerului Vestitor
Fâl! Fâlll!«Am venit aici să vă spunCă mâine pe la ora prânzului, poate chiar mai devreme,O să treacă Dumnezeu prin satul vostru –Închideți-vă-n case și trageți storurile la ferești,Altfel,Strălucirea aurei sale ar putea să vă ardă retineleȘi să vă nenorocească pe toată viațaAșa cum i-a nenorocit pe cei din satul vecinCare, nemaivăzând să iasă la … Citește mai mult
Spiridon Popescu – Prietenul Nostru Poetul
Prietenul nostru, Poetul,Abia după ce i se împodobi fruntea cu lauriObservăCă masa la care scrisese o viață întreagăMiroase a rășină de brad.Fu cuprins de-o adâncă tristețe –Dacă observa cu puțin mai devreme,Poate prindea un dram de răgazSă-i dedice și bradului câteva versuri.
Spiridon Popescu – Vrând Să Devină Pegas
Tocmai mă bucuramcă locuiesc într-un sat liniștitcând, deodată,o știre mă pocneșteîn moalele capului:aflucă mânzul vecinului Mihai Amaradiaa fost arestat.După spusele crainicului,cică ar fi fost surprins de-o patrulătocmai când încerca să tâlhărească un flutureși să-i fure aripile.
Spiridon Popescu – Pastel
Au înflorit corcodușii-Un copil de trei ani se uită pe geam și întreabă:„Tati, dacă mâncăm ceapă verdeÎn burțile noastre se face primăvară?”
Spiridon Popescu – Tristețe
M-ai sluțit, Poezie,Mi-ai ascuțit fălcile ca lui Bacovia,Și-asemeni luiNu mi-ai adus nicio satisfacție în timpul vieții.Îmi spui mereuSă mai am puțințică răbdareCă moartea mea o să fie declarată Doliu naționalȘi însuși Președintele țăriiO să-mi depună la mormânt o coroană de flori.Află, toanto,Că nu mă încălzesc cu nimic toate acestea..Dacă azi, cât trăiesc, sunt considerat un … Citește mai mult
Spiridon Popescu – Glorie
Vai, ce zgomot! – Cred că iarMi se-mpiedică muiereaȘi scăpă din mâini tăcereaPe podeaua de cristal.
Spiridon Popescu – Comunicat
De teamă să nu necheze prea tareȘi să spargă timpanele ultra-sensibileAle domnișoarelor PoganyDe la fabrica de confecțiiDin apropiere,Mai marii județului GorjI-au interzis lui GrigurcuSă-și mai priponească pegasulDe Columna brâncușiană.
Spiridon Popescu – Confuzie
Au trimis Toamna să ruginească frunzele plopului,Dar, cum nu era nici un pic de lumină,Toamna a confundat frunzele plopuluiCu sufletul meu.Iată de ce, iubito,Atunci când îmi pui urechea pe inimă,Nu auzi nicio privighetoare cântând.