Cimitirele noastre de Cuvinte,
abia își mai pot duce,
Valizele pline cu Nimicuri,
ale Viselor decăzute,
în patima Deșertăciunii,
pe care o beau,
pe la colțurile străzilor,
unui Destin al Nimănui,
care otrăvește cu bună știință,
Eternitățile Clipelor,
prin care trebuie să ne trecem,
propria Viață,
ce ar vrea să se despartă,
de Iluzia și Absurdul,
Disperării pe care o trăim.
Sensul versurilor
The song speaks of a life burdened by disillusionment and despair, where dreams have faded and existence feels meaningless. It portrays a struggle to break free from the illusion and absurdity of this suffering, while acknowledging the inevitability of facing life's challenges.