Pe râul îndărătnic, în seva-i retrogradă
ce se revarsă-n ţărmuri, coagulând pustiul,
de şarpele luminii spre coada-i covrigată
mai tremură-n icoană anticipând târziul.
Pe jariştea stârnită de prăbuşirea bolţii
ar vrea să-şi smulgă chipul din temniţa icoanei.
La marginea zidirii, perfidă, umbra sorţii
dezbracă certitudini peste suspinul Anei.
Frânturilor de săbii revendicând răspunsul
li se relevă nodul ce lama nu-l pătrunde;
cu unghii despletite ce-n ochi mai scurmă plânsul
pe întinderea uitării gonesc fecioare nude.
Sensul versurilor
The poem explores themes of decay, loss, and the futility of seeking answers in a world filled with shadows and uncertainties. It evokes a sense of despair and resignation in the face of inevitable decline and the passage of time.