Sinică Vrânceanu-Moineşti – De-A Cercului Cădere…
Mai pâlpâie cuvinte în umbrele de mâine,tot scrijelind vopseaua pereţilor uitării,urnindu-şi dedemultul din formele păgâne,pe lespedea de piatră ard laurii visării.Pe muntele de sare Sisif se pierde-n rouă,jur-împrejurul nopţii miroase a tristeţe,un ţărm fără de mare mai stăruie să plouă,când despre taina morţii nu-i nimeni să mă-nveţe.