Sinică Vrânceanu-Moineşti – De-A Cercului Cădere…

Mai pâlpâie cuvinte în umbrele de mâine,tot scrijelind vopseaua pereţilor uitării,urnindu-şi dedemultul din formele păgâne,pe lespedea de piatră ard laurii visării.Pe muntele de sare Sisif se pierde-n rouă,jur-împrejurul nopţii miroase a tristeţe,un ţărm fără de mare mai stăruie să plouă,când despre taina morţii nu-i nimeni să mă-nveţe.

Sinică Vrânceanu-Moineşti – In Hoc Cygnus Vinci!

Pe râul îndărătnic, în seva-i retrogradăce se revarsă-n ţărmuri, coagulând pustiul,de şarpele luminii spre coada-i covrigatămai tremură-n icoană anticipând târziul.Pe jariştea stârnită de prăbuşirea bolţiiar vrea să-şi smulgă chipul din temniţa icoanei.La marginea zidirii, perfidă, umbra sorţiidezbracă certitudini peste suspinul Anei.Frânturilor de săbii revendicând răspunsulli se relevă nodul ce lama nu-l pătrunde;cu unghii despletite ce-n … Citește mai mult