Mai pâlpâie cuvinte în umbrele de mâine,
tot scrijelind vopseaua pereţilor uitării,
urnindu-şi dedemultul din formele păgâne,
pe lespedea de piatră ard laurii visării.
Pe muntele de sare Sisif se pierde-n rouă,
jur-împrejurul nopţii miroase a tristeţe,
un ţărm fără de mare mai stăruie să plouă,
când despre taina morţii nu-i nimeni să mă-nveţe.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde precum efemeritatea vieții, uitarea și căutarea sensului în fața morții. Versurile evocă un sentiment de melancolie și contemplare asupra condiției umane.