Sikeratscriptum – Priviri

Îmi tremură mâna, vă mâzgălesc niște litere,
Îmi poartă vina, e o lucrare de admitere,
Un CV în care vă scriu grăbit,
Să mă-nțelegeți, să ne-nțelegeți, gândul albit.
Eu eretic m-am pierdut în poezie, doar în ea mă regăsesc,
Plătesc cu agonie, plătesc cu scriptul meu firesc
Și greșesc adesea, căci voi o lume întreagă,
Iar eu în doi și niște foi.
Scribd Erat Scriptum, o boală de care e greu să te ferești,
Ce concordează lumea, și fapte nebunești.
Da, noi priviri în fața ochilor curați,
Și scuipă cu venin în cei mișei și blestemați.
Muza, o imaginație ce-și știe scuza,
Te sărută cu miraje și pleacă ursuză.
Te lasă, nedumerit, în stare de spirit, în gând și în cerneală,
Apoi sărutul te îneacă în spoială, acum ești singur.
Ai o lume de necaz, indiferență și un ogor,
Căci îți dorește să fii dur.
Scrie…

Refren:
Și scrii… te afunzi în poezii,
Freamătul se revarsă ca în jocuri de copii.
Și scrii… cu pete de ironii
Peste patimi ce zâmbesc la apus de erezii.

Ating, îmbrățișez, ascult, gândesc și… scriu,
Mâzgălesc și-apoi sparg nervul pe foi,
Unele gânduri mă taie… nu mă opresc,
Ma mai lovesc cu mâinile în cap,
De asta nu-mi place să vorbesc despre mine.
Nu sunt Atarax, eu doar tind spre el.
De ce scriu? Mă omoară mutenia de afară!
De ce scriu? Vreau să-mi și să vă vorbesc,
O cafea și un pix blestemat,
Și simt bătăile pe care,
Îi joc ritmul ca un descătușat.
Asta e drogul meu, îl trag în ascultare,
Să nu vă mai aud, îl trag, să nu v-aud, DAȚI MAI TARE!
Și scrii, te afunzi în poezii
Freamătul se revarsă ca în jocuri de copii…