Versuri corectate și adnotate
Atarax.Fragedă cum e pielea minții strânsă până la sânge de ațele gânduluiIar… gândul…: lumea neselectată, intrată dincolo de Porțile RaiuluiFără voia lui Dumnezeu… oare… oare ce-ar rămâne în urmă?!Inocența printre flori uscate, copaci ce ard își curmă zileleProfeția… pare spoială și foi ce plâng cu lacrimi de cernealăScurse din rânduri ce-au descris poate cândva un … Citește mai mult
Eretic.Împinși cu fața-n glod pentru adevăruri scrise,Încercând să scoată la iveală fețele plânse,Dureri și lacrimi strânse de multă vreme-n sine,Speranța moare ultima, așteaptă-te la bine!Când nu te crede nimeni, învață să te crezi,Când nu te crezi pe tine, învață-te să pierzi.Ne sunt citite destinele în șoapteȘi dintre șase locuri ne aflăm pe locul șapte,N-avem dreptate! … Citește mai mult
Atarax:„Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare,N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător,Ce se-nalță pân’ la ceruri din a lumii deșteptare,Ca o lungă salutareCătr-un falnic viitor? (Alecsandri)Nu mai auzi nimic când limba sângerează în stâlcitură,Românescul steag nu mai e perdea în prag,E-o zdreanță spălăcită ce-atârnă zbârcităC-un ciocan și-o coasă cârpită.. pe frontispiciu.Colo … Citește mai mult
Îmi tremură mâna, vă mâzgălesc niște litere,Îmi poartă vina, e o lucrare de admitere,Un CV în care vă scriu grăbit,Să mă-nțelegeți, să ne-nțelegeți, gândul albit.Eu eretic m-am pierdut în poezie, doar în ea mă regăsesc,Plătesc cu agonie, plătesc cu scriptul meu firescȘi greșesc adesea, căci voi o lume întreagă,Iar eu în doi și niște foi.Scribd … Citește mai mult
Fac pasul printre cei ce-au hotărât să meargă desculț pe pietrele meditării, oameni ce s-au săturatSă tot evite pietrele ascuțite, aruncându-le în adâncurile uitării împreună cu cioburi de sticlă,Răspândite de circumstanță, menite de proroci, să taie orice țesut de curaj sau speranță.Dureri concentrate într-un condei, sulițe aruncate în luptele cu zmei, văzând miei sângerândFac o … Citește mai mult
Strofa 1 (Eretic).Ți-ai îndrumat primul pas după luni întregi,Și căderile grele ți-au dezvoltat instinctul de sechele,Pentru o nouă filă, s-a îmbuiat în cerneala vieții penițaSă îți scrie destinul, drumul pe care trebuie să mergiSentința de a trăi ți-o decide,Când să zâmbești, te menestrește să greșești..(Așa a fost scris..)Ba, tâmpitule, tu mai crezi în povești?Razbună-te dacă … Citește mai mult