Versuri corectate și adnotate
Îmi tremură mâna, vă mâzgălesc niște litere,Îmi poartă vina, e o lucrare de admitere,Un CV în care vă scriu grăbit,Să mă-nțelegeți, să ne-nțelegeți, gândul albit.Eu eretic m-am pierdut în poezie, doar în ea mă regăsesc,Plătesc cu agonie, plătesc cu scriptul meu firescȘi greșesc adesea, căci voi o lume întreagă,Iar eu în doi și niște foi.Scribd … Citește mai mult
Cel care zice „Nașteți, muriți, aventuralumii e scrisă!” nu este oare jignitde măruntul orgoliu al peneice-o țin între degete?. Fluviul mă vrea curgând, – promisiune a mării!floare – dar nu și rod! – hărăzită a fiun văratic anunț în argilăal florilor veșnice. Eu, însă, vai! confisc și secunda și locul,ard liturghii și sorb din izvoare … Citește mai mult
Când scriem trebuiesă păstrăm distanţafaţă de ce s-a întâmplatîn cuvinte.Ca atunci cândsalvezi un omde la înec:Trebuie să-l ţii pe acelastrânsdar nu prea aproape de tine,ca să nu te poată trageşi pe tine cu elîn adânc
Ca un cerșetor moartease ține din urma poetuluitrăgându-l de mânecă:scrie ceva despre mine..hai, scrie..scrie acummâine va fi prea târziu.
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile?Dacă tu știai problema acestei vieți cu care lupt,Ai vedea că am cuvinte până chiar să o fi rupt,Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptăA turna … Citește mai mult
Scrie, prietene: restu-i tăcere: așa grăit-a Shakespeare!.Costel Zăgan, Inventeme
Primul pod pe Constitución și, la picioarele mele,Zgomotul trenurilor care țeseau labirinturi de fier.Fum și șuierături se ridică în noapte.Și dintr-o dată Judecata de Apoi. Din zarea nevăzutăși din adâncul ființei mele, un glas nesfârșitA spus aceste lucruri (aceste lucruri, nu aceste cuvinte,care sunt doar biata mea traducere în timp a unui singur cuvânt) :– … Citește mai mult
Bătrânul colonel de cavalerieîți oferea negroni Bacardi și Roederer Brutcu etichetă roșie. Își spuse numele dar,adăugă, era superfluu să ți-l amintești.Nu-și bătu capul cu al tău: iar cu-al meu nici atât.Obișnuiții hotelului erau cu toții prietenichiar fără să se cunoască: dar numai când se isprăveaseptembrie. Câte unul ne îmbrățișaconfundându-ne cu alții fără măcar să se … Citește mai mult
1Un vad uscat de fluviu,un rând de pietre albevăzute de departeaici doresc să scriucu litere claresau pe o haldă de moloz,de prundiș,prundișul alunecându-mi pe sub rânduriprăvălindu-sepentru ca delicata viață a cuvintelor meletotușisă fie un Tot al literelor.2Litere miciexactepentru ca cuvintele să vină cu pas ușorpentru ca cuvintele să se strecoare încetpentru a merge înspre acolo,înspre … Citește mai mult
Când scriu o poezie, las totul în seama nimănuicare stă pitit peste tot și-mi pune toate lucrurile în dezordine,treburile neterminate, moțăieca un pisoi în preajma unei sobe imaginare.Nu-mi fac griji că nu va fi totul rezolvatcând voi ridica ochii de pe coala de hârtielăsată acolo de o vreme pe care am decis să o pierdprin … Citește mai mult