Sunt pastor, am drept palate
Al câmpilor hotar.
Dealuri verzi, îngemănate
Cu-al becăței strigat rar.
Peste codru țes beteală
Norii galbeni, lin spumând.
În plăcută toropeală
Ascult pinii fremătând.
Umbra verde-o luminează
Plopi sub rouă-n licăr des.
Sunt pastor, am curți de vază;
Iarba moale de pe șes.
Vacile-mi vorbesc de-o seamă
Dând din cap încetișor.
Luncile spre râu mă cheamă
Mișcând ramurile lor.
Uitând tot amarul lumii,
Dorm pe cioate ca în grâu.
Mă-nchin zorilor și humii,
Mă cuminec la pârâu.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața simplă și contemplativă a unui pastor care găsește frumusețe și spiritualitate în natură. El se simte conectat cu pământul și cu ciclurile naturii, găsind pace și uitând de grijile lumești.
