Voi cânta cu toată-nsuflețirea,
Caprele și iepurii firești.
Dacă ai de ce-ți stârni mâhnirea,
Ai atunci de ce să și zâmbești.
Bucuria-n toți se întretaie
Cu hoțescul fluierat mereu.
Grădinarul toamnei o să taie
Frunza moartă-a creştetului meu.
În livada zărilor, înalții
Plopi își mișcă umerii de vânt,
Să priceapă totul pentru alții
E venit poetul pe pământ.
E venit să simtă-aceste treceri,
Să sărute vaci ce bat tălăngi.
Mai adânc ale cântării seceri!
Cerne flori, tu soare, de pe crengi!
Sensul versurilor
Piesa descrie rolul poetului ca observator și interpret al naturii și al vieții. Poetul este cel care simte trecerile și transformările, transmițând aceste emoții și înțelesuri către ceilalți.