Ninge mălinul cu floare,
Moina e rouă și flori.
Firul de holdă-alegându-l,
Umblă pe delniță ciori.
Iarba se-ndoaie și pinii
Iz de rășină mi-aduc.
E primăvara pe luncă,
Ah, și colind ca năuc.
Tainice vești înveșmântă
Totul în nimb nelumesc.
Cântecu-mi spune de-o fată,
Numai la ea mă gândesc.
Ninge-ți, mălinule, floarea,
Păsări, cantata mai cu jind.
Fug și mă clatin pe câmpuri,
Spumă de flori risipind.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj de primăvară încărcat de melancolie și dor. Naratorul își amintește de o fată dragă, în timp ce natura din jur pare să-i amplifice sentimentele.