Lună colilie, plai înzăpezit.
Tot cuprinsu-n pânză dalbă s-a-nvelit.
Mlada de mesteacăn plânge-n crâng mereu
Cine-i mort aice? – nu cumva chiar eu?
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal melancolic și contemplă asupra morții și a efemerității vieții. Naratorul se identifică cu peisajul și se întreabă dacă moartea îl așteaptă.
