Amurgește purpuriul
Peste pânza de azur.
Râde-n lacrimi clopoțelul
Prin poiana dimprejur.
Se-ntunecă pe vâlcele,
Muşchiul pare de argint,
Iară luna printre stele
Pare-un corn alb sfâşiind.
O troică pe drum goneşte
Către hora-ntinsă-n sat.
Caii-aleargă nebuneşte,
Fetele privesc prin gard.
Pare-a fi cuprins de streche
Vizitiul cel frumos.
Dându-şi cuşma pe-o ureche,
El salută majestuos.
Mai roz decât o cămaşă
E-amurgul întins pe văi.
Iar trăsura aurită
trece-n zvon de zurgălăi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj romantic de amurg la sat, cu accent pe frumusețea naturii și atmosfera idilică. Se conturează o scenă plină de culoare și mișcare, cu elemente precum troica, vizitiul și hora, toate contribuind la un tablou pitoresc.