Aici departe de toți, soarele bate
pe părul tău și-i reaprinde mierea,
și pe noi vii ne-amintește din arbustul lui
ultimul greier al verii,
și sirena ce urlă profund
alarma peste câmpia lombardă.
O, glasuri arse ale văzduhului, ce vreți?
Din pământ suie încă plictiseala.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a amintirilor, juxtapuse cu imagini ale naturii și un sentiment de melancolie profundă. Prezența morții este sugerată, dar accentul cade pe contemplarea vieții și a trecerii timpului.