Salvatore Quasimodo – Oboi Înfundat

Darul tău va fi trist
în mine acum
de abandonuri dorite.
Apare o răceală,
bucuria frunzelor perene,
nu al meu și uitat;
în mine este seara;
seturile de apă
pe mâinile mele ierboase.
Aripi învârte în cerul dimineții,
labil: inima transmigrează
și eu sunt pustiit,
și zilele moloz.

Sensul versurilor

Piesa exprimă un sentiment profund de tristețe și abandon. Vorbitorul se simte pustiit și copleșit de amintiri dureroase, ca și cum un dar s-ar fi transformat într-o povară.

Lasă un comentariu