Salvatore Quasimodo – Oboi Înfundat

Darul tău va fi tristîn mine acumde abandonuri dorite.Apare o răceală,bucuria frunzelor perene,nu al meu și uitat;în mine este seara;seturile de apăpe mâinile mele ierboase.Aripi învârte în cerul dimineții,labil: inima transmigreazăși eu sunt pustiit,și zilele moloz.

Salvatore Quasimodo – Oboi Scufundat

Avară pedeapsă, întârzie darul tăuîn acest ceas al meude suspinate abandonări.Un oboi înghețat silabisește iarbucurie frunzelor necăzătoare,ce nu-s ale mele, și uită;în mine se face seară:apune apape mâinile mele ierboase.Aripi oscilează în cerul tulbure,nestatornice: inima transmigreazăiar eu sunt sfâșiat,și zilele sunt o ruină.