Salvatore Quasimodo – Oboi Înfundat
Darul tău va fi tristîn mine acumde abandonuri dorite.Apare o răceală,bucuria frunzelor perene,nu al meu și uitat;în mine este seara;seturile de apăpe mâinile mele ierboase.Aripi învârte în cerul dimineții,labil: inima transmigreazăși eu sunt pustiit,și zilele moloz.