Arborii azurii
Unde mai dulce sunet migrează
Și se naște gust de ploi noi.
De-o ramură frunzoasă, supusă
Lumina oscilează
La nunta ei cu văzduhul.
În sensul morții,
iată-mă, înfricoșat de iubire.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții în contextul frumuseții naturii și al sentimentului de iubire. Vorbitorul se confruntă cu frica de moarte, dar și cu intensitatea iubirii, într-un cadru natural idilic.