Și acum mă lăsați, merg singur.
Voi ieși, căci am treabă: o insectă mă așteaptă ca să tratăm. Îmi voi face o sărbătoare
din marele ochi în fațete: unghiular, neprevăzut, precum fructul chiparosului.
Ori am o alianță cu pietrele străbătute de vine albastre: și la fel mă lăsați,
așezat, în tovărășia genunchilor mei.
1908
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de singurătate și contemplare în mijlocul naturii. Vorbitorul se retrage din societate și caută companie în insecte și pietre, găsind o formă de sărbătoare și alianță în aceste elemente neconvenționale.