Am învățat că
omul,
cu cât străbate
mai adânc
înspăimântătoarea realitate
a vieții,
devine cu atât mai greu
de cunoscut;
că orice viață omenească
e devorată
de un rău,
ascuns;
că oamenii
nu au destul curaj
să privească în ei înșiși
și să explice,
să renunțe
la mândria care-i închide
în ei,
îi pecetluiește pe fiecare
într-o crustă,
așa cum își închid
melcii cochilia lor
când dă frigul.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că viața este marcată de un rău ascuns care ne consumă. Oamenii se tem să se confrunte cu ei înșiși și se închid în carapacea mândriei, similar melcilor care se ascund de frig.