Cuiburile de porumbei
de pe veranda noastră
se umplură de puișori
care ciripeau,
gângureau,
susurau
și piuiau
toată ziua.
Pe jos,
erau numai crenguțe
scăpate din ciocurile lor.
Altădată,
primăvara,
îmi fixam o scară
și mă cățăram
să văd puii gingași,
care mă priveau
cu ochii lor curioși.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, legate de observarea cuiburilor de porumbei și a puilor lor. Naratorul își amintește cu drag de momentele simple, dar pline de farmec, petrecute în natură, conectându-se cu gingășia și curiozitatea vieții tinere.