Versuri corectate și adnotate
Când aveam adidașii rupți la picioareNimeni nu mă bagă în seamă că n-aveam valoareAcum că sunt milionar și-mi merge bineVreți anturaj cu mine, curve masculineMi-ați pupa și mâinileSă vă dau atenție Refren:M-am născut vultur și voi porumbeiNu ajungeți nici la ciorapii meiGata cu ura, gata cu uraDacă nu vă potoliți, vin și vă rup gura. … Citește mai mult
Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:Priveşte, vin păunii cu crestele albastreŞi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,Vroind să … Citește mai mult
Cuiburile de porumbeide pe veranda noastrăse umplură de puișoricare ciripeau,gângureau,susurauși piuiautoată ziua.Pe jos,erau numai crenguțescăpate din ciocurile lor.Altădată,primăvara,îmi fixam o scarăși mă cățăramsă văd puii gingași,care mă priveaucu ochii lor curioși.
Lucarna ce dădea spre miazăzi,Văzuse-atâtea toamne-n viața eiÎncât nu s-a mirat văzând pe-aceiCe i-au trecut hotarul într-o zi.Erau doi voiajori, doi porumbeiCe s-au desprins din rostul lor de-a fi:Trimiși de-acasă, pentru-a reveniDin nesfârșit de multe odisei.La unul din concursuri au zburatNu înspre casa unde-i așteptaAcela ce ades cronometra,Ci spre un loc ce-n zboruri l-au aflat.Era … Citește mai mult
Porumbei albiîn albastruorbite de ferestre arse,războaiele vor fi purtate pentru voi?Șnur de porumbel albprin ferestrele goalepeste latitudini, dincolo.Ca tufele de trandafiri pe mormintenepăsători le luați pe ale noastre.Pe piatra spălată cu lacrimiașezați voi micul cuib.Construim case noiPorumbei,ciocurile macaralelor ies afarăpeste orașele noastre,berze de fier care construiesccuiburi pentru oameni.Construim casecu pereți din ciment și sticlăunde piciorul … Citește mai mult
El șterge liniștit toporul,șoptind un cântec, un crâmpei.Un rug de junci și de vițeiaprinde-n flăcări abatorul.În prag, un cer de porumbeiși-a-nzăpezit o clipă zborul.El șterge liniștit toporul,șoptind un cântec, un crâmpei.Și cum se uită după ei,zâmbește lung și alb ca dorulși sfânt, ca florile de tei.Șoptind un cântec, un crâmpeiel șterge liniștit toporul.
Sar cu pașii lor mărunțiȘi niciodată nu privesc, sunt caști:Ei sunt porumbei. Nici albastrul(Ce din aur scapă și din miniaturi,Se așază pe iarbă, însuflețeșteDâre ca de melc,Violeta ieșită din bârlog îl continuă.)Nu-i mai desfată singur,Urme, orbecăieli, persistă-ntunericul,Poate ajung să-l distorsionezeDin nebunia reciprocă mărturisindu-l.
În primele zile din octombriepe vârful Mescoajungeau sfârșiți de lunga călătorieporumbeii sălbatici; și nemișcați la pândăcu vechi puști încărcate pe țeavăpline cu aliceoamenii de la mine și pescariiporneau măcelul înaripatelor.Mureau aproape toate dar în ziua pe care mi-o amintescunul s-a salvat și rănita fost dus apoi în grădina noastră.Putea poate să moară la frigarecum li … Citește mai mult
Singurătatea.Dacă nu stau acasă două zile,porumbeii care ciugulescrama ferestreiintră în agitațiedupă îndatoririle lor corporative.Când mă întorc se face iarăși ordinecu supliment de firimituriși neplăcerea mierlei care face navetaîntre veneratul din fața mea și mine.La atât de puțin e redusă familia mea.Și-s unii care au una sau două, ce risipă.
Văd porumbeii din San Marco iară:Piața-i calmă, ziua doarme-n jur.În blânda ei răcoare cântu-mi zboarăCa stolurile lor zburând spre-azur –O, de-ar veni la loc,Să le mai prind o rimă-n aripioară– norocul meu! Noroc!.Tu, scut ceresc, albastru, de mătasă,Plutind tăcut peste-un pestriț decor,Pe care-l pizmuiesc, mi-e drag, m-apasă..I-aș bea – vă jur – tot sufletul cu … Citește mai mult