Care-ți e numele, pasăre,
că-i zbori așa posac
și bați dintr-o aripă
cu arc la gât
ce în ‘nalt se-nfige
în ritm de ceas ce vrea
secunda să prelingă
când spiralate roate
fluieră-l tău zburat
spre infinite zări
c-apoi încet, la stele te ridică
unduitoare gesturi
ce-n larg se desfășor
precum galbene lanuri
de rapiță-nflorită?
Sensul versurilor
Piesa este o meditație lirică despre efemeritatea existenței și frumusețea naturii, personificată printr-o pasăre. Versurile explorează ideea de zbor, timp și transformare, sugerând o călătorie spre necunoscut.