Constantin Michael-Titus – Suspin
De-atâta frigmi-ngheață gândurile-n creierca lespezile albe din cavouri.A-nserat demult în mine viațași când îmi pic pe gânduri lacrimi rare,ecoul lors-adună rece-n mine.În pieptmi-a stat din umblet ceasulce-a măsurat în clipe tinerețea;din miezul luiazi crește-apocalipticun bolovan din rocile-amintiriicu forma lui tocită de cădere.Pe tâmple-mi creștebruma algă-a toamneiși-aștept în fiecare clipă,să-mi ningă cerulfulgi pe bolovan.