A te ține ferm pe pământ, și, cu dragoste, a oferi brațul unui fruct neacceptat de cei ce te sprijină; a clădi ceea ce crezi că-ți este casa, fără ajutorul primei pietre, al ultimei țigle, care mereu, într-un mod de neconceput, vor lipsi, iată blestemul.
René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană marcată de efortul solitar de a construi ceva durabil, în ciuda lipsei de sprijin și a inevitabilelor lipsuri. Este o meditație asupra destinului și a blestemului de a fi om.