René Char – (215)

Capete cu seve năclăite, ivite, nu prea se știe de ce, în noaptea noastră, și, de atunci, încremenite acolo. Un viitor pângărit, pe trăsăturile lor. Ca Dubois acesta pe care osânza lui spartană de denunțător îl confirmă și îl perpetuează. Voi, drepților din cer, și tu, glonț rătăcit, dăruiți-i laurii umorului vostru.
René Char – „Cele mai frumoase poezii”

Sensul versurilor

Piesa descrie un viitor corupt și o condamnare, folosind un limbaj poetic și metaforic. Se adresează unor forțe superioare, cerând o formă de umor macabru ca răspuns la această realitate sumbră.

Lasă un comentariu