În claritatea lor siderală,
nopțile triste de s-ar opri…
Trandafir, ce în cale atât de târziu te-ai ivit,
dar aceleași ușoare, delicii complete
ca și surorile tale din vară îmi vei oferi?
Zile și zile privesc cum ezită
să se desfacă bobocul prea strâns.
Ca și cum nașterea imită
a morții lentoare, de nepătruns.
În devenirea cu totul aparte
a stărilor tale, tu ai pătruns
inefabilul dintre viață și moarte
ce nouă ne rămâne ascuns?
Sensul versurilor
Piesa explorează tema efemerității vieții și a frumuseții trecătoare, folosind simbolul trandafirului pentru a ilustra legătura dintre naștere și moarte. Meditează asupra misterului existenței și a stărilor emoționale profunde.