Nu amețitul aer, nu el, îți dă vertije
de-a te roti în jurul tău pe tije,
nu el te-ndeamnă să sfârșești rotund
când propriul tău elan e prea profund?
Te-ascunzi din nou în mugurul plăpând.
O lume se învârte rând pe rând
spre liniște și calm alunecând
iar miezul ei repaos e, rotund.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de introspecție profundă, folosind metafora trandafirului și a naturii pentru a descrie o retragere în sine și o căutare a liniștii interioare. Versurile sugerează o renunțare la influențele externe și o concentrare asupra propriului elan interior.